Ipotezele privind originea berii si inventatorii ei s-au batut multa vreme cap in cap, pana cand istoricii au ajuns la un consens:
Primele dovezi
arheologice privind berea asemanatoare bauturii pe care o cunoastem noi astazi,
dateaza de acum mai bine de 6.000 de ani si apartin civilizatiei sumeriene.
Potrivit textelor descoperite, sumerienii produceau o bautura din orz numita Sikaru,
care nu lipsea de la niciun festin. La vremea respectiva, existau in jur de
zece tipuri de bere. Babilonienii au marit gama cu cel putin 34 de tipuri de
bere diferite. Ceva mai tarziu, egiptenii au transformat producerea berii in
afacere de stat. Initial s-a crezut ca ei sunt inventatorii berii, insa
papirusurile egiptene dovedesc contrariul. Ramses al II-lea, numit si „faraonul
berar”, a impus reguli foarte stricte in privinta acestei bauturi.
Berea a ajuns in Europa cu 5.000 de ani I.H. pe doua rute: una a fost ruta danubiana, bautura
patrunzand astfel in Europa de Est, cealalta a fost ruta medieraneana, berea
ajungand in teritoriile din sudul Frantei.
Manastirile au contribuit foarte mult la
dezvoltarea productiei de bere. Calugarii au introdus hameiul in compozitia
berii in jurul anului 1.000 si au renuntat progresiv la celelalte ierburi si
mirodenii folosite la aromatizarea bauturii.
Progresul stiintei a influentat si
industria berii. Cehii din Pilsen inventeaza berea prin fermentatie lenta, mai deschisa la
culoare si mai spumoasa, iar in nordul Frantei, Louis Pasteur pune la punct un
sistem de protejare al berii de orice tip de contaminare, numit astazi
pasteurizare. Aparitia sitemelor de refrigerare ii scapa pe producatori de
corvoada de a aduce gheata din munti pentru a pastra berea , iar comertul cu bere se dezvolta
spectaculos.
Din ce se face berea
Berea este un produs in intregime
natural, fabricat din malt, hamei, drojdie si, bineinteles apa, care reprezinta
90% din compozitia berii.
Malt. Desi de-a lungul timpului, in compozitia berii au intrat diverse cereale,
precum grau sau orez, orzul este in prezent preferat de berarii din intreaga
lume. Orzul se pune la incoltit, se usuca si se macina, obtinandu-se maltul
utilizat apoi in fabricarea berii.
Hameiul este o planta agatatoare, cu flori galbene-verzui, folosite la fabricarea berii. Hameiul
a fost introdus in compozitia berii acum o mie de ani si este ingredientul care
ii da gust si personalitate. Poate si pentru ca doar florile plantei femela
intra in compozitia sa...
Drojdia este un ingredient pe care mult timp berarii l-au folosit fara a-l cunoaste
cu adevarat. De fapt, drojdia este o ciuperca unicelulara, care, in cursul
fermentarii, poate transforma un lichid dulce in alcool si dioxid de carbon,
multiplicandu-se si reproducandu-se.
Apa este un ingredient de maxima importanta, asa incat berarii impun reguli
foarte stricte privitoare la apa pentru brasaj. Se foloseste apa de izvor,
bogata in minerale care influenteaza in final gustul berii.
Cum se face berea
- Pentru fabricarea berii, maltul se amesteca cu apa clada, iar
amestecul obtinut este tinut la o temperatura contanta pentru ca amidonul
sa se transforme in zaharuri fermentabile.
- Prin acest amestec, se filtreaza apa care va dizolva zaharurile. Se obtine
astfel un lichid inchis la culoare si bogat in zaharuri, numit must.
- Mustul este fiert, adaugandu-i-se acum si hameiul.
- Dupa ce mustul a fiert, i se adauga drojdia si incepe fermentarea.
Unele tipuri de bere trec prin doua stradii de fermentare, dar nu este
obligatoriu.
- Ultima etapa din procesul de producere a berii este imbutelierea, moment in care aceasta contine alcool, dar nu prea mult dioxid de carbon. Berarii pot adauga dioxid de carbon direct in cutie sau in sticla.
Tipuri de bere
In lume exista mii de
tipuri de bere, intr-o paleta de culori de la galben deschis la negru. Berile
se impart in doua mari categorii „Ale”, adica „berile proaspete”, obtinute prin
fermentare rapida si „Leger”, obtinute prin fermentare mai lenta. Acestea sunt
mai deschise la culoare si mai spumoase, avand un continut mai mic de alcool.
Berea blonda se consuma in special vara, datorita cantitatii mai mici de alcool si a
calitatilor sale hidratante.
Berea bruna se consuma mai ales in perioada rece, avand un continut mai mare de alcool
si calitati energizante.
Exista si tipuri de bere speciale, pentru anumite
tipuri de consumatori, precum berea fara alcool sau berea hipocalorica pentru
diabetici cu un continut foarte slab de glucide.
Berea si sanatatea
Berea nu este nociva
penru sanatate, dimpotriva. Consumata moderat, berea poate contribui la
evitarea afectiunilor cardiace si imbunatateste circulatia sangelui.
Berea a fost denumita de
mult timp drept painea lichida,
tocmai pentru ca este considerata o bautura hranitoare, bogata in minerale si
vitamine.
Berea nu ingrasa, desi
multa lume crede acest lucru. Aceasta bautura nu contine grasimi si are un continut
de zaharuri mai mic decat al unei bauturi racoritoare.
Calitatile medicinale ale
berii sunt cunoscute de foarte mult timp: egiptenii o considerau drept bautura
sacra si o ofereau zeilor. Femeile egiptene o utilizau pentru a-si improspata
pielea. In vechea Grecie, Hipocrate prescria bere bolnavilor cu probleme
diuretice, precum si pentru combaterea febrei. In Evul Mediu, berea era
recomandata persoanelor depresive, considerandu-se ca hameiul avea efecte
anxiolitice.
Patru pasi pentru o bere buna
- Alege un pahar special pentru bere, mai lung si
putin ingust in partea de sus, pentru a pastra mai bine aromele berii. Inainte
sa torni bere in el, raceste-l cam o ora in frigider.
- Berea nu e niciodata mai buna decat atunci cand
este proapata. Berea nu este o bautura care se se pastreze, iar in timp isi
pierde aromele, asa ca ar fi bine sa o consumi cat este proaspata.
- Nu consuma bere calda, dar nici exagerat de
rece. Daca o tii la frigider la o temperatura de 2 – 3° C este suficient.
- A pune bere in pahar este o adevarata arta. In primul rand nu agita niciodata sticla inainte. Inclina paharul la 45 de grade si toarna berea. Gustul usor amar al hameiului se simte in spuma de la gura paharului, asa ca daca-ti place berea putin amaruie, lasa sa se formeze mai multa spuma.