Pentru foarte multi
dintre parinti scoala este o sperietoare nu doar din cauza orelor foarte
matinale la care se trezeste intreaga familie, a presiunii examinarilor sau a
programului obositor de cursuri din afara scolii, cat mai ales din cauza
temelor. Greul cel mare nu este atat continutul acestora, ci atitudinea
copilului fata de acestea: vesnica foiala, refuzul, frustrarea, incapacitatea
de a ramane concentrat pe tema, scuzele de a se ridica de zeci de ori de la
birou din cauza unei sete imaginare sau a unei foame aparuta subit.
Navigarea cu succes
prin aceasta perioada tulbure depinde in mare masura si de noi, parintii, atrag
atentia psihologii si pedagogii. Temele, spun acestia, sunt un proces, iar
abilitatea de a le rezolva intr-un timp acceptabil si cu maxima concentrare
vine cu timpul, cu mult exercitiu si, mai ales, cu multa incredere si sustinere
din partea parintilor.
Oana Moraru, profesor,
fondator de scoala si consultant educational, indeamna parintii sa fie ei
insisi model de concentrare, de energie buna, de oameni cu chef de lucru si
pasiune in a intelege si rezolva o sarcina. “Cel mai important lucru este sa NU
le dai mesaje mixte (de tipul sunt alaturi de el, dar sa il cert si il critic in
același timp pentru ca e lent, neatent si imi pare ca pierde vremea intentionat).
Nu poti sa fii si LANGA și IMPOTRIVA unui
copil. Ori esti acolo din toata inima, ori nu. “, arata Oana Moraru.
Daca copilul este
proaspat scolar, rabdarea si acceptarea faptului ca realizarea temelor este un
ritual, pentru care copilul are nevoie de timp si mult exercitiu, sunt cele mai
importante. Nu asteptati minuni din primul an de scoala, nu proiectati, nu
judecati si, mai ales, nu va pierdeti calmul. Recurgerea la etichete – lenes,
smecher, lent, cu capul in nori, etc. , pedepsele si recompensele nu vor
functiona pe termen lung si nu vor aduce mai multa responsabilitate in rolul de
elev al copilului vostru.
In schimb, ceea ce
functioneaza si pune bazele unei motivatii organice, interioare, este jocul si
incurajarea. Provocati-va copilul intr-un
joc de-a Kung Fu Panda, unde el este Po si voi maestrul Shifu, miza fiind
dobandirea concentrarii supreme – Chi-ul sau pacea interioara. Fiti ca doi
ninja care isi ascut laserele – creierele – in lupta cu zombi – sarcina de
rezolvat.
Atunci cand jocul nu
functioneaza, ascutiti-va rabdarea prin cuvinte de incurajare si validare:
“este greu dar am incredere ca vei reusi”; “greul inseamna ca mintea noastra
lucreaza, ca se dezvolta, ca devine mai brici decat a fost ieri”; “mintea ta e
mai tare decat exercitiul asta nesuferit. Aliniaza armatele de neuroni si
arata-i cine e seful!”
Chiar si cand are un
esec in rezolvarea unor sarcini, il va ajuta mai mult un “chiar daca nu ai
reusit astazi, sunt sigur/a ca vei reusi alta data” decat un lung sir de
cuvinte moralizatoare. Temele pot fi o ocazie extraordinara de conectare cu
copilul si de cladire a increderii reciproce. Nu ratati aceasta ocazie,
contribuind voi insiva la transformarea temelor intr-un bau-bau.
