Foarte multi parinti cauta resurse de activitati pentru copii, se preocupa in permanenta de tipul de joaca in care este antrenat copilul si chiar initiaza jocuri cu care sa tina copilul ocupat. Fara a fi ceva rau, in cazul in care acest tip de relationare cu jocul trece prea mult prin filtrul parintelui, copilul poate la un moment dat sa devina mai putin implicat si activ in initierea jocului, ceea ce pe termen lung se poate transforma intr-o povara pentru parinte, care se va simti din ce in ce mai responsabil pentru joaca copilului, iar pe de alta parte, poate diminua initiativa copilului. Asadar, in acest proces de gasire a echilibrului intre implicarea parintelui in jocul copilului si independenta copilului la joaca, sunt cateva lucuri pe care le puteti face pentru a stimula autonomia copilului in crearea propriilor momente de joaca :
Organizarea spatiului. Cu cat spatiul este mai ordonat, intuitiv si la
indemana copilului, cu jucarii asezate pe rafturi, vizibile, cu mici colturi de
activitati, cu atat copilul va fi mai tentat sa-si creeze propriile jocuri. Un
spatiu aerisit, bine compartimentat, cu mobilier la nivelul copilului va avea
un rol important in structurarea independentei copilului.
Asigura o tranzitie
usoara. Timpul pentru
joaca trebuie gandit ca unul in care copilul sa nu se simta presat si in care
parintele sa aiba timp sa faca tranzitia de la joaca in doi la joaca
independenta. Pentru acest moment trebuie sa asigurati copilul ca sunteti prin
preajma, ca aveti propria treaba, dar ca il puteti ajuta ori de cate ori are
nevoie. Aceasta regula simpla va ajuta copilul sa se simta confortabil sa
ramana singur la joaca, fara a se simti in nesiguranta.
Practica observarea pasiva. Inca de cand copilul este bebelus, incearca sa nu intervii imediat
in actiunea pe care o desfasoara. Daca copilul rostogoleste mingea, nu te grabi sa i-o aduci. Mai degraba, ai
rabdare sa vezi ce actiune intreprinde si intervino doar atunci cand copilul
manifesta frustrare. Vorbeste cu el, exprima in cuvinte ceea ce el nu poate,
insa nu te grabi sa intervii. Acest lucru ii va da incredere copilului iar pe
masura ce va creste il va face sa se simta puternic si stapan pe actiunile pe
care le face.
Plictiseala este aliatul
copilului. Din ce in ce
mai putini copii mai au timpul si privilegiul de a se plictisi. Printre multele
activitati in care copiii sunt angrenati, timpul petrecut de unii singuri,
chiar si in plictiseala deplina, devine aproape inexistent. Din acest motiv,
foarte multi psihologi atrag
atentia asupra nevoii de plictiseala a copiilor. De ce? Pentru ca plictiseala
este acea fereastra mentala care ii mobilizeaza pe copii spre urmatoarea
activitate creativa. Este cea care ajuta copilul sa devina activ, creativ si
sa-si descopere cu adevarat interesele.