Craciunul, una dintre cele mai asteptate sarbatori ale lumii crestine, este intampinat si in Romania cu multa bucurie si multe traditii incarcate in simboluri. Dincolo de traditiile comune precum colindatul, impodobitul bradului si masa de Craciun incarcata cu bunatati preparate dupa retete traditionale, Craciunul inca inseamna pentru multe comunitati si regiuni din Romania practicarea unor ritualuri, fiecare dintre ele avand o puternica simbolistica.
Maramuresul este una dintre zonele din tara unde traditiile s-au prezervat intr-o mare masura, iar asta inseamna ca ele inca sunt imbratisate in mod activ de o mare parte a comunitatii. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri maramuresene, si, totodata unic in tara, este „jocul mosilor”. Acesta are loc la sfarsitul colindului si este facut de tineri cu masti din par de capra sau de oaie, care biciuiesc raul ce le iese in cale. Ca si in alte regiuni ale tarii, se umbla cu „capra” si cu „steaua”. Un alt obicei specific Maramuresului este „Vicleimul” sau „Irozii”, care este de fapt o punere in scena a nasterii lui Isus, care se intampla de cele mai multe ori in fata bisericii. Tot in Maramures, un obicei este de a-ti spala fata in dimineata de Craciun cu apa dintr-un rau sau fluviu in care se pune si o moneda de argint pentru a fi curati precum argintul si feriti de boli, care se vor fi dus la vale odata cu apa curgatoare.
In Bucovina, un alt tinut de poveste, unde Craciunul se simte mai intens ca in alte parti, o traditie pastrata este de a avea pe masa doisprezece feluri de mancare de post si, in mijlocul lor un colac in forma de opt, care simbolizeaza belsugul. Un alt obicei este ca, in ajun, barbatul casei sa imparta membrilor familiei surcele, acestea simbolizand sanatate si belsug. Inainte de Craciun, sunt agatate in casa fire de levantica, menta sau busuioc. Ca si in alte regiuni, cetele de colindatori sunt dublate de cetele de mascati, „babe” si „mosnegi”, care prin cuvinte si gesturi vorbesc despre fertilitate.
In Ardeal, in unele sate, copiii care merg cu colindul sunt denumiti „pizereri” sau „piterei”, si sunt asociati cu norocul si fericirea. Tot in Ardeal se obisnuia ca la miezul noptii de Craciun sa se arunce cu boabe de porumb si sa se strige „Rod in cucuruzi”. Si in Ardeal exista obiceiul Viflaimului, doar ca acesta este simbiolizat printr-o constructie de lemn cu care se merge la colindat. Un alt obicei din zona Tarnavelor este de a merge la colindat cu un colind cu radacini de peste 2000 de ani, intitulat „Imparatul Romei”, care descrie venirea pe lume a lui Isus si intampinarea pruncului de catre magi.
Oltenia are si ea multe obiceiuri cu o mare incarcatura simbolica, cum este impartirea colacilor care au in mjloc oua, denumiti si „mosii de de Craciun”. Un alt obiecei este acela in care familiile se aduna in jurul unui foc pe care il plesnesc cu nuiele pentru alungarea spiritelor rele. In satele din Oltenia exista si obiceiul ca barbatii sa adune din curte toate gunoaiele iar femeile sa se lase pe vine precum closca pe oua, ambii pregatind gospodaria pentru a intampina noi pui, atat in familie, cat si la animalele din curte.
Daca in multe regiuni betele, nuielele, crengile sunt investite cu multa putere simbolica, in Muntenia paiele au aceasta putere in zilele de Craciun. De altfel, exista si o urare care spune asa: „Atatea paie, atatia miei, atatia purcei, atațta boi, atatea oi, atatea vaci, atatia turmaci (viței), o urare pentru belsug si bogatie.
