Sosirea primului bebelus inseamna, dincolo de bucurie si de emotiile frumoase, multe incertitudini si dileme pentru proaspetii parinti. Prinsi intre sfaturile rudelor, literatura de parenting si cantitatea coplesitoare de informatii de pe internet, este de inteles de ce acestia ajung sa petreaca mult timp intrebandu-se care este cea mai buna solutie pentru fiecare provocare adusa in viata lor de venirea pe lume a bebelusului. Iata cateva ponturi verificate de pediatri si de specialisti in cresterea copilului, care te vor ajuta sa treci mai repede peste astfel de momente.
Unul dintre subiectele care creeaza cele mai multe polemici este plansul copilului. Poate ca rudele mai in vasta iti spun sa il lasi sa planga, pentru ca ”isi dezvolta plamanii”, in timp ce mamicile de pe grupurile dedicate sustin ca bebelusul nu trebuie lasat sa planga nici macar un minut. Ce trebuie sa stii este ca, in mod sigur, prima teorie, cea referitoare la plamani, este una falsa. Plansul nu are nicio legatura cu dezvoltarea acestor organe. In acelasi timp, trebuie sa tii minte ca el nu reprezinta nici o ”evaluare” a calitatii tale ca parinte. Pentru bebelus, plansul este un act firesc, pentru ca reprezinta singura lui metoda de comunicare. Asadar, copilul iti transmite, dupa caz, ca ii este foame, sete, somn sau pur si simplu simte nevoia de apropiere. Cu siguranta este o idee buna sa il iei in brate si sa nu il lasi sa planga neconsolat. Si sa nu iti fie frica de faptul ca ”se invata asa” si va dori sa il tii in brate mult timp de acum inainte. Este pur si simplu un alt mit. Dimpotriva, bebelusii care au parte de atentie, contact cu parintii si consolare in momentele in care simt nevoia de acest lucru au sanse mai bune sa devina copii independenti, stabili din punct de vedere emotional si siguri pe ei.
Un pont foarte bun pentru momentele in care plange este sa incerci sa ii soptesti la ureche cat mai mult. Va deveni foarte interesat de ceea ce ai sa ii spui si de tonalitatea neobisnuita si ai sanse bune sa se calmeze mai usor.
